Cabaret Mechanical Theatre, bricoleuri geniali. Lemn, sârmă şi vopseluri, o viaţă mecanică delicată. Efectul e bizar. Probabil că teama viscerală pe care o avem faţă de aceşti pretendeţi la viaţă vine din groaza de moarte.
Sindromul unncany valley a fost observat în aria roboticii şi a jocurilor video, unde fiinţe neînsufleţite ne copiază gesturile si sentimentele. Copilul se sperie de păpuşile de pe scenă. Adultul va simţi şi el un nod în gât, rămas din timpurile copilăriei.
E greu să acceptăm că pielea şi carnea moale în care suntem înveliţi sau pe care o mângâiem se va închega precum ceara. Nu iertăm maşinilor şi făpturilor pixelizate că ne amintesc acest lucru.
Platon povesteşte că în mijlocul banchetelor pe care le dădea un rege unui servitor i se poruncea să aducă un mic schelet sculptat în os. Aminteşte-ţi că eşti muritor, mărite rege.
Noi, pe cât ne amintim, pe atât o luăm mai zdravăn la sănătoasa. E în natura umană. Însă am deviat de la drăguţul videoclip. Vă las să-l savuraţi în tihnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu